Vindecare

De unde ma privesti trist si ingandurat, asteptand sa imi indrept ochii spre cer?
Unde te-ai ascuns; mai esti cumva in locul acela? De cand am incetat sa Te caut? Nu, eu nu am incetat nicicand sa te caut, sa stii.
E drept, am fugit de spini, si n-am vrut sa vad nici lacrimi, nici sange, dar, dupa cum bine stii, acum imi pare rau.
Si Te caut in oameni, in luna, in stele, in orizont, in salile pline de studenti, in carti, in filme, in Rock, blues, jazz si folk, in acorduri de chitara, in ochii noilor mei prieteni; in zilele si noptile in care cant cu ei; uneori Te caut chiar si in obsesiile mele... In noptile in care ma mint ca invat pentru scoala, in orasul acesta mare si-n luminile lui; Te caut pe strazi, pe acoperisurile inzapezite, imi inchipui ca-mi vei sopti ceva prin vant, ori ca vreun porumbel se va opri vreodata pe umarul meu si-mi va aduce pacea, de care-atat de repede am fugit.
Am ajuns sa Te caut la libraria din centru, printre carti si articole de papetarie, in titlurile cartilor, in miile de cuvinte si ganduri si imaginatie... Te caut neobosit in povestile de dragoste cu happy end si-n legaturile celor ce se tin de mana prin parc; si-n patima sarutului, si-n norii de pe cer... si-n catedrale cu ingeri de fildes, ori in bisericute mici cu icoane de sfinti, ce parca de veci privesc in tumultul omenirii soptind bland: Iubire.
Te caut in biografiile oamenilor metamotivati, si-n operele lor. Ale lor? Te caut in iuresul ninsorii si-n cantecele batranesti; in copacii dezgoliti si-n griul zilelor in care nu fac nimic, si sper ca Te voi intalni vreodata coborand scarile din drumul spre scoala, privindu-ma prin ochii unui copil, ori ai unui batran;
Acum Te caut in sala de lectura, in vreme ce norii si muzica ma-nfioara, iar umanistii ma asigura ca poate exista echilibru si fericire.
Inca Te mai caut in mine.