hilfe

Speranta,
Te rog sa rasari in inima mea la fel de vie si de intensa ca si ea.
Adu-mi pe spatele frunzelor de artar mesajul iubirii.Zambeste-mi de dupa vreun copac, cheama-ma sa te caut;
invata-ma sa iti adulmec prezenta.
Ia-ma prin surprindere si in tacerea noptii fi tu cea care striga.Spune-mi ca n-ai murit, curgi in mine ca apa, tasneste din cismeaua gandurilor;
striga in vacarmul orasului cat poti tu de tare.
Sprintena, asemeni pasului atletului, fugi dupa mine si nu ma lasa sa ma arunc in prapastie...
Speranta fii tu cea care imi pune pe umeri aripile libertatii, cea care imi aduce suflu de nou si de viata.

Preferinte

Imi plac lucrurile rotunde, pentru ca aduc a complet, a intreg, spatiu sigur in care nu poate navali dusmanul si daca o face, pleaca rusinat si invins,
minunandu-se de eleganta si de frumusetea completului;a solidaritatii.
Un lucru rotund poarta in sine pacea-degete rotunde frumos alcatuite, in care ai incredere;
Daca mana cu degete rotunde va lua un creion ca sa deseneze ceva, de pilda:un cerc, lucrarea va fi de o perfectiune de invidiat;de asemenea, daca mana cu degete
rotunde ma va lua de mana, voi simti ca strada si orasul sunt locurile cele mai sigure si mai incantatoare din cate exista.
Siguranta de dimineata pana seara.Asta imi inspira mie rotundul, si vesnica unire perfecta a ceva:doua semicercuri, doua entitati diferite, dar care comporta
in sine aceeasi esenta...

caldura si lumina

Soare, copil cu pistrui si ochi voiosi...
Incalzeste si lumineaza azi fiinta ce moare de frig;priveste-ma drept in ochi si zglobiu joaca-te cu pletele mele,
copil carliontat si balai ca si mine.
Soare zambeste si du-ma pe razele tale, acolo...cat mai aproape de ziua cand te-am vazut prima data;si m-am mirat
de-asa minune...o minge mare ce-mi intra drept in ochi, la vremea cand si oamenii imi pareau lucruri miscatoare,
aflate sub comanda suprema:a mea.
Soare, arata-mi azi cat de tare m-am indepartat de Dumnezeu si cat de straina si rece m-am ratacit intr-o lume anapoda
in care oamenii calca pe cer ca si cum ar fi noroiul de sub picioarele vitelor.De cate ori n-am calcat si eu.
Soare, mai arata-mi flori pe care sa le prind in cununa si sa alerg pe campiile verzi, atat de cruse ale copilariei;
piteste-ti razele pana in vagauna in care am intrat, desi afara spatiul prisoseste;
Incalzeste si lumineaza fara de timp, soare si innoieste-mi ochii.



Vreau sa zambesc.

Realitate?

Cand vom putea noi, rasa umana, intelege ca suntem facuti sa iubim, nu sa(ne) uram?Ca in fiecare din noi zace sublimul si grotescul intr-o maniera fascinanta, si ca destinul nostru rezida din implinirea primului.Cand vom ajunge sa ne acceptam calea si sa o urmam fara rezerve, sa avem curajul si tenacitatea de a raspunde unei chemari ce ne este adresata in mod personal si sa fim gata pentru viata?E prea tarziu pentru unii, pentru altii inca nu a sosit ceasul, iar ceilalti ce fac?Stau si motaie in fotoliile unei existente comode, care le asigura un confort ce le da iluzia(MAREA ILUZIE)ca nu au prea mari probleme si ca si-au ales bine calea, ca nu lipseste nimic la nivelul dezvoltarii personale.Cine suntem?Nu e de ajuns sa ne punem aceasta intrebare si sa cautam un raspuns evaziv pentru a n linisti.Lenea a devenit demult una din cauzele tristei noastre orbiri.Ne e lene(nu am inca indeajunsa cainta cand afirm asta)sa iubim, desi suntem creati tocmai in acest scop.Suntem prea comozi si conformisti,luam lucrurile de-a gata si ii dam bataie.Si mai spunem cu nerusinare ca traim!A ne trezi din aceasta stare inseamna, intr-un fel sau altul, si a ne izola, a ne “vaccina” impotriva epidemiei letale de acceptare a ridicolului.Dintr-o data suntem si nu mai suntem aceiasi.Pentru lume, pentru multi dintre prietenii nostri suntem ciudati, excentrici, poate chiar tulburati.Si dintr-o data aflam ca avem o multime de dusmani.Nu, nu e vb de cei din afara, care raman perplecsi in fata atitudinii noastre, ci de acei dusmani nevazuti, care ne fac vizite inopinate si al caror scop este sa ne determine sa regresam, vb de noi insine, sau de acea parte din noi care nu vrea sa renunte la ceea ce este comod si bun in aparenta:lenea, teama, orgoliul, superficialitatea, instabilitatea, sentimentele de confuzie etc toate unite sub genericul binecunoscut EGOISM.(scuza-ma pentru dezordine).