Realitate?

Cand vom putea noi, rasa umana, intelege ca suntem facuti sa iubim, nu sa(ne) uram?Ca in fiecare din noi zace sublimul si grotescul intr-o maniera fascinanta, si ca destinul nostru rezida din implinirea primului.Cand vom ajunge sa ne acceptam calea si sa o urmam fara rezerve, sa avem curajul si tenacitatea de a raspunde unei chemari ce ne este adresata in mod personal si sa fim gata pentru viata?E prea tarziu pentru unii, pentru altii inca nu a sosit ceasul, iar ceilalti ce fac?Stau si motaie in fotoliile unei existente comode, care le asigura un confort ce le da iluzia(MAREA ILUZIE)ca nu au prea mari probleme si ca si-au ales bine calea, ca nu lipseste nimic la nivelul dezvoltarii personale.Cine suntem?Nu e de ajuns sa ne punem aceasta intrebare si sa cautam un raspuns evaziv pentru a n linisti.Lenea a devenit demult una din cauzele tristei noastre orbiri.Ne e lene(nu am inca indeajunsa cainta cand afirm asta)sa iubim, desi suntem creati tocmai in acest scop.Suntem prea comozi si conformisti,luam lucrurile de-a gata si ii dam bataie.Si mai spunem cu nerusinare ca traim!A ne trezi din aceasta stare inseamna, intr-un fel sau altul, si a ne izola, a ne “vaccina” impotriva epidemiei letale de acceptare a ridicolului.Dintr-o data suntem si nu mai suntem aceiasi.Pentru lume, pentru multi dintre prietenii nostri suntem ciudati, excentrici, poate chiar tulburati.Si dintr-o data aflam ca avem o multime de dusmani.Nu, nu e vb de cei din afara, care raman perplecsi in fata atitudinii noastre, ci de acei dusmani nevazuti, care ne fac vizite inopinate si al caror scop este sa ne determine sa regresam, vb de noi insine, sau de acea parte din noi care nu vrea sa renunte la ceea ce este comod si bun in aparenta:lenea, teama, orgoliul, superficialitatea, instabilitatea, sentimentele de confuzie etc toate unite sub genericul binecunoscut EGOISM.(scuza-ma pentru dezordine).