Amintiri

Ma gandesc la ei in fiecare zi de cand am plecat. Ma gandesc cu drag, cu teama, cu dor...uneori incerc sa schimb parerea mea despre ei, dar nu se poate pentru ca mi-am format mai mult decat doar o parere. M-au fermecat, dar eram inca destul de inchisa in mijlocul lor; ca un copil haituit de cosmaruri; aveam propriile mele cosmaruri, viata si lumea din afara. Nu imi vine sa cred in ce lume traiesc; si cum mi s-a dat posibilitatea de a iesi din ea, de a construi ceva prin care viata sa merite traita-iubirea. Sangerez din nou pe aceleasi strazi, in intunericul din mine si nimeni, absolut nimeni pe lume nu ma intelege. Ma simt singura. Si traiesc in fiecare zi cu frica in san ca ceva rau se va intampla; ma feresc de serpi si ii cresc la sani; unde a pierit deodata credinta tamaduitoare? Si dorinta de a sacrifica tot pentru Hristos? Unde s-a topit dragostea si de ce lacrimile de pocainta nu mai curg? Fiindca am uitat sa fiu recunoscatoare pentru minunata lume din mine. Si-asa am ajuns in deznadejde. Costa mult sa vrei sa fii tu insuti, pentru ca este nevoie mai intai sa vezi ca nu esti ceea ce crezi ca esti, sa treci de mastile care crezi ca esti tu, sa incerci sa dai la o parte valul...m-am opintit si am cazut...intr-o groapa, pe care eu o numesc lumea fara Dumnezeu, in care cerul e departe si soarele abia isi mai trimite razele pana acolo. Doamne, cat intuneric si cata suferinta se ascunde in mine! Daca Te caut in groapa, nu stiu daca te voi gasi...stiu, sunt unii oameni care vad ceva dincolo de mastile altora, sunt oameni care pot fi sinceri pana in maduva oaselor; eu am slabit cumplit aici: mint, ma rusinez, ma simt vinovata, sunt mai tot timpul obosita, am temeri si obsesii de care nu mai scap. Am devenit parca dependenta de ei, de oameni si am ajuns sa accept orice fel al lor de a fi. Dar imi pare ca am devenit mai rea decat ei, mult mai rea si din ce in ce mai franta sub povara grijilor. Mi-am pierdut undeva copilaria si sinceritatea si iubirea, Tata, Iubirea- biletul de autobuz care ma duce la Tine. Depresia mi-a intrat in oase si imi spune ce sa fac; dar dintre toate, egoismul este cel mai rau- el e papusarul care imi conduce viata din umbra si face ca mereu sa am zile cumplite.