La mine...la noi

Viata…oamenii..noi…fericirea, ca o fata morgana plecata mereu in excursie, niciodata acasa, aici, unde este atata nevoie de ea…
Tristeti si dezamagiri, vise rupte ca si crengile de copaci dupa o furtuna de martie. Din ecuatia unei vieti implinite, nu poate lipsi nimic, nu-i asa? Din mine insa lipsesc atat de multe…
Si nu se mai lasa tacerea. Iar fara ea, eu nu stiu sa iubesc, caci in vacarmul de infern al mintii, iubirea si pacea nu se pot odihni, nu au piatra pe care sa stea, nici locas de popas.
Hanu Ancutei ramane povestea lui Sadoveanu, nu si a mea.
La mine e frig si ger ca in povestea lui Andersen, dar eu nu sunt fetita cu chibrituri; la mine e intuneric si groaza ca in Infernul lui Dante. La mine, Werther nu o poate gasi pe Lotte, caci e plecata sa-si cumpere pantofi si rochie de banchet si azi, nu da doi bani pe suflet. La mine…e ca in povestea Rodicai Ojog Brasoveanu…oamenii sunt singuri, suspiciosi, si uratiti…si au bucurii urate si liste negre pe care le verifica cu migala contabiliceasca, nu care cumva sa ramana vreun ins caruia sa nu-i fi platit inapoi ofensele.
La mine…Otilia si-a pierdut din farmec si chiar daca Felix ar mai iubi-o, ea nu mai vrea.
Si uneori…as vrea sa spun ca eu sunt vamesul din pilda vamesului, dar eu sunt insotitorul lui, cel care se lauda ca nu e ca ceilalti…ca e fidel si bun, ca e plin de virtuti.
Cand s-au vindecat cei 10 leprosi, eu nu am fost cel care s-a intors sa multumeasca pentru binefacerea facuta; mi-am vazut de drum alaturi de ceilalti 9. Am fost levitul si preotul care au trecut pe langa omul ranit, nu si samariteanul milostiv.
La mine e drum de tara, cu raspantii unde hotii jefuiesc calestile regale. Si hotii nu sunt haiduci bine intentionati. La mine cenusareasa e tot singura, fiindca printul s-a casatorit cu fiica din regatul vecin, ca sa uneasca tarile impotriva dusmanului…real sau fictiv.
La mine, inchizitia o executa pe frumoasa venetiana, fiindca cel pe care il iubeste nu are curajul sa infrunte adunarea de lupi imbracati in piei de oi. La mine, Fermina din povestea lui Marquez e foarte fericita in casnicie si de Florentino Ariza a uitat cat ai clipi.
La mine se lasa adesea o tacere sufocanta, ca in cinele triste ale personajelor din Revolutionary Road.
Si Harap Alb…a poposit la un han, si haladuieste acolo, alaturi de o hangita care-i face in fiecare seara ochi dulci, mai dulci ca vinul pe care i-l toarna in ulcica. Fata imparatului Ros? Cine e aia? A uitat ca e un personaj de basm care trebuie sa isi foloseasca palosul ca sa taie capul spanului si sa culeaga salati din gradina ursului.
La mine, fata babei e pe un post inalt si bine platit, si fata mosului e tot harnica si buna la suflet…e femeie de serviciu in institutia condusa de fata babei.
La mine, Alba ca Zapada s-a casatorit cu vanatorul si printul cu mama vitrega si intre ei e concurenta la produse lactate.
La mine, genialul Sherlock Holmes s-a pensionat, si colegul lui, Watson, a plecat intr-o croaziera in jurul lumii cu mafia italiana.
La mine, Hansel a dat-o in judecata pe Gretel pentru mostenirea vrajitoarei care voia sa-i manance, si care de fapt era matusa lor.
Si Lorelei, a lui Teodoreanu, e profesoara de romana, care s-a pensionat; sta singura intr-o garsoniera si creste pisici.
La mine sultanul din o mie si una de nopti e prea ocupat ca sa mai asculte povesti. Da drumul la plasma din dormitor si se uita cu cat a crescut pretul petrolului.
Si Ali Baba poate striga cat vrea, Sesam nu se mai deschide; are sistem de alarma bine pus la punct , si tipii bine hraniti de la bgs il fac praf cu pe camila cu tot.
La mine, Narnia e o zona arida si nepopulata, iar in subteran chimistii si biologii au laboratoare secrete in care creeaza arme biologice pe care fat-frumos nu le poate invinge cu palosul.
Pana si William Wallace a uitat ce e curajul si lucreaza pe un post de asistent universitar la facultatea de istorie si inghite tot ce-i dicteaza mai marii. E un perfect adaptat la sistem.

Declaratie de dragoste

Cresc in fiecare zi, cautandu-te in mine, printre flori de salcam si iarba si nori de toate formele si nuantele; te vad in rasaritul si in apusul soarelui, te simt in adierea vantului; esti mereu langa mine, tot mai viu si mai aproape; imi dai forta si imi deschizi ochii sa vad cat sunt de minunata, pentru ca sunt rupta din Tine; Tu esti calea si fericirea mea; si cunoasterea si tot ce am nevoie ca sa gasesc pacea: Tu esti pacea care nu se sfarseste, esti izvorul din care ma adap cand setea imi usuca fiinta. Sunt vie, pentru ca Esti Tu, Dragoste ce se varsa peste pamant sub forma de ploaie; Imi doresc mai mult ca orice sa fiu spalata de aceasta ploaie curata de dragoste.