Am nevoie de Dumnezeu!

Am nevoie de Dumnezeu...si de voi, oamenilor.
Am nevoie sa traiesc iubirea Lui in fiecare zi, sa ma las condusa cu gratie acolo unde vrea El. Si da. Am nevoie si sa iubesc, sa va imbratisez cu dor si sa simt compasiune pentru tot ce e fiinta, pentru voi, pentru copaci, pentru flori, pentru animale, pentru cerul albastru dintr-o binecuvantata zi de vara...
Iar de libertate...am cea mai mare nevoie. Sunt sigura. Si stiu ca nu o pot dobandi pana ce nu accept ca singura, prin propriile forte, avand un sistem de valori indoielnic, nu voi reusi nimic, nici macar profesional, cu atat mai putin iesirea din carcera egoismului. Fericirea se plateste, dar merita. N-as spune acelasi lucru despre nefericire.
Uneori ma covarsesc experientele cu oamenii. Insa cel mai tare ma darama absenta unei comunicari autentice cu ei. Din vina mea, din vina lor, si din vina prea multor drumuri care duc spre nicaieri. Daca imi deschid eu inima, veti face si voi la fel?Sau fericirea mea nu depinde de asta?
Daca prietenilor mei le-as arata ranile mele, m-ar ajuta sa ma vindec? Dar daca ei mi-ar arata ranile lor, as sti ce sa fac?
In fiecare din noi exista intrebari dureroase, care cer raspunsuri si mai dureroase, dar e nevoie si de ele, caci a sueferi inseamna a creste, mai ales daca te dor oamenii si neputinta de a le atinge sufletul. Pasul urmator ar fi sa ajungi sa faci asta. Nu singur, ci cu ajutorul Lui.

Da-mi Doamne curajul de a ma infrunta pe mine insumi si de a ma arata oamenilor asa cum sunt. Dar mai intai, indreapta-mi ochii dinspre inafara spre inauntru, pentru a sti cum sunt. Iar voi oamenilor, fiinte multiubite, potentiale lumini cu iz de vesnicie, cautati-va sensul si urmariti dragostea.

Pace si luciditate! Amin!