O alta primavara

Bulgari de emotii rostogolindu-se prin campurile sufletului, luminati de o luna ce se pravaleste in cascade.
Si voci de copii...ce uneori uita ca poti fi fericit numai cu chitara, cateva acorduri si un munte de vise. Zile de iarna cu zambete albe si nasuri inghetate, cu bulgari din care musti ca dintr-un mar rumenit, cules de curand. Primaveri cu soare si ninsori de flori, cu plete-n vant si pasari ciripind, si-un cer ce vindeca frica de a te arunca in mijlocul vietii fara sa stii ca cineva te va prinde, fara sa te ranesti. Multumirea de a crede, in lipsa fericirii. Increderea ca un vant ce adie bland in vreme ce privesti copacii si oamenii si pietrele, si-o frunza te atinge pe picior. Si l-ai vazut. E in parc, se plimba de unul singur, gandindu-se la...poate gandindu-se la ce te gandesti tu. Nu, el nu se poate gandi tot timpul la el asa cum o faci tu. N-ar mai sti ce e somnul. Planuri si ploi de iluzii amestecate printre pasii trecatorilor din parc. Ultimul tau gand e si primul. Sa traiesti din toata inima ta fiecare zi, ca pe sarutul pe care il astepti de atata vreme. Au inceput sa creasca fire de iarba, se inalta gata sa ajunga norii de pe cer...in mine totul e verdeata si curat. Dar el nu vine sa vada ca copacul a inflorit si ca florile toate sunt pentru el, si ca sunt gata sa il las sa se plimbe pe aleea imprimavarata, sa-si insemne cu fiecare pas existenta, sa-si aline sufletul, poate obosit de atata colindat, pe o banca, langa o fata ce scrie despre speranta si spera ca pe spatele frunzelor de artar va gasi mesajul iubirii.