Iubesc.Iubesc rasaritul de soare la munte.Ca si cum Cel vesnic ar zice:"sa fie lumina!"Si peste intinderile aburinde s-ar iti incetul cu incetul razele soarelui scaldand creatia.
Iubesc cum miroase padurea dupa ploaie.A curat si a impacare.Iubesc potecile batucite pentru ca ma gandesc la oamenii care le-au strabatut inainte de mine.
Dar cel mai mult iubesc piscurile.Acolo ma simt intoarsa acasa, dupa o lunga si obositoare calatorie:munti ce se intrec in a atinge cerul, vai- adancuri ce cheama alt adanc, brazi inalti, paznicii verdetii, carari ce te duc spre casa soarelui, si pasari ce trambiteaza intoarcerea Fiului Risipitor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu