Suflet pribeag...ia-ma si pe mine in calatoriile tale pe taramul povestilor nesfarsite si picura-mi in suflet dorinta de a cunoaste, de-a iubi...Imbraca-ma in flori de salcam si nu da drumul cu niciun pret mainilor mele cand vom trece prin padurea intunecata a fiintei.
Tu adu-mi aminte in fiecare zi ca traiesc pentru ca viata e cel mai frumos dar, pentru ca sunt unica.Haide numai si joaca-te cu pletele mele si arunca-mi in suflet furtuni de amintiri;uite colo un copil balai, cu zambet de soare, sta printre tulpini uriase de ochiul boului si traieste cu toata fiinta sa sensul vietii;iata neprihanirea imbracata in albastru cer, legand fratii vesnice cu albini si furnici si fire de iarba;
Natura respira inchinare si veneratie;si in liniste se-nalta spre cer odata cu fire nastrusnice de papadie cantec de slava;pentru ca sunt...pentru ca esti si pentru ca iubirea face ca totul sa fie viu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu