sinele ideal

Ce este cel mai greu pentru mine?Sa renunt la usuratate, caci prefer calea neteda celei pline de spini si pietre ascutite de toate formele si marimile.Sa privesc cu umilinta in oglinda si sa imi recunosc vina, sa ma macin pentru ea, dar cel mai cel este sa ma iert, caci iertarea implica eleganta si un act de noblete si mai ales, smerenie.Sa fiu libera, dar sa nu vreau a profita in van de aceasta libertate, ci sa ma supun altei voi, decat a mele.Libertatea nu exista decat in context.Limitarea este oriunde in afara acestei libertati care inseamna in mod paradoxal supunere.Coborand treptele propriului infern, s-ar putea sa dau dovada de putintica intelepciune, dupa ce ca am vazut ca ma invart in cerc dintotdeauna.Sa cer salvarea de mine insumi, cand este asa de confortabil sa imi construiesc propria realitate, in haine de cersetor chiar, si aflandu-ma la poarta casei de gazduire unde prefer sa raman, in loc sa bat la usa si sa cer adapost si hrana, dar mai ales doctorii pt ranile ce sangereaza de-o viata.Traiesc, sarmana de mine, cu iluzia ca in loc de zdrente port haine scumpe de in si porfira si locuiesc in palate de margaritar, inconjurata de slujitori si sfetnici de nadejde.Neindoielnic vraja se va rupe, si tot ce e iluzie se va destrama odata cu mine, sau cu ceea ce am hotarat eu sa iubesc, sa urmez.Cum sa spui ca cer mult?Nu cer decat un mic domeniu, al meu, un petec de vis in care sa imi construiesc,sa imi fauresc pseudoviata;o mica insulita in marele, imensul ocean de iluzii omenesti, despartita de ceilalti oameni.Din cand in cand ne mai aruncam cate o privire din pura curiozitate pe insulele invecinate, insa nu trecem aceasta bariera, nu vrem, asa ne-am convins.Singuratate fara putinta de tagada si amagire perpetua.Incolo, fiecare face ce poate ferecat de buna voie in propriul turn-egoismul.Cateodata, mai luam luntrea si trecem de cealalta parte, indrazneala ce se poate plati scump, in termeni de apreciere umana, si ajungem sa vedem gradina incropita de mintea umana,flori mai mult sau mai putin ofilite si arbori.Si noi, robotind de zor la ingrijirea si mentinerea ei conform standardelor impuse de legile noastre.Ne mai sprijinim reciproc, ca de, musai sa existe comunicare intre fiinte ce au acelasi tel, insa ne amintim de indata ca am uitat sa udam propria gradina si ne intoarcem numaidecat pe teritoriul nostru.