asociatii libere

...ani...timiditate, inceput...speranta, drum, impresia de libertate, si doze mari de lasitate, oameni ce trec si vin pe neasteptate si crezul ca am mereu dreptate...luminita de la capatul tunelului, mult intuneric, monotonie, egocentrism, zid mare in fata cand deschid o usa...cand deschid toatre usile, framantare pentru nimic, timp pierdut, timp regasit...dorinta de a fi iubit, sfarsit de vise, inceput de toamna...inceput de vise, curba gaussiana cu platou si apoi cadere accelerata...montagne rousse cu senzatie de vertij, respiratie profunda ca un oftat.Si oameni din nou, unii fricosi ca soarecii din experimentele de laborator, altii cu ceva mai mult curaj, putini, cei care strabat labirintul cand experimentatorul nu se asteapta si ajung sa vada dincolo de ei insisi...oameni cu palarie si baston in parcul din orasul din inima mea...otilii ce demult il cauta pe felix, razboaie ce ma seaca de resurse, conducator parsiv si egoist ce comanda bombardarea hiroshimei din mine, si un einstein, care plange acum pentru ca lumea nu intelege niciodata...iar imi vine sa cant ca o privighetoare si sa adun lume in jur, apoi imi vine sa caut prin multime un singur om, unul care stie cine e cu adevarat, si care demult ma cauta...printre nori si frunze de tei...pe aleea din parcul central...sunt indragostita.