Revolta umană

Trăiesc în fiecare zi cu speranţa că va veni o zi în care să fiu perfect normală, fără aceste dureroase trăiri, fără gânduri intrusive, fără planuri de viitor, fără cafea… Şi gândul acesta mă însufleţeşte să suport aşteptarea: mai ai puţin… încă puţin, vei câştiga cursa; cursa vieţii tale…

Azi – acum, îmi place să cred că sunt pe traseu, şi chiar dacă nu am ajuns încă la capăt de drum, nici mult nu mai am; şi oricum, paşii sunt unde trebuie.

Aiurea! mă surprind uneori, atunci când gust din piersica otrăvită a hazardului: nu eşti mai mult decât o biată creatură imperfectă, aspirantă la titlul de… sfântă?!

Mă doare surâsul sincer al sfinţilor până în măduva oaselor. De ce? Fiindcă ei au învăţat să trăiască fără să creadă în promisiunile acestei vieţi: nu tu renume, nu tu averi, case, copii… au ales nimicul.

Şi Dumnezeu a zidit Lumea numai prin Cuvântul Său.

Prin zăbrelele închisorii zăresc cerul de un albastru imposibil de descris în cuvinte. Uneori îmi zâmbesc complice şi el, şi copacii, şi florile, şi iarba, parcă ar vrea să îm spună: vezi, îţi stăm la dispoziţie; din partea noastră ai undă verde dacă vrei să fii fericită. Gândul, convex, liniar, imponderabil, mă poartă peste tot: la prietena mea din America, la cei pe care mi-e ciudă fiindcă au găsit fericirea înaintea mea, la şcoală… ca apoi să se întoarcă la 360 de grade la inconfudabila… frică! Frica naşte monştri de care nu mai scapi. Ea îmi fură timpul încă de pe acum, când eu alerg cu disperare să nu pierd puţinul ce mi-a mai rămas.

Ai reuşit să faci din mine o fiinţă laşă, trândavă, timidă până la absurd, abandonată în propria-i deşărtăciune şi degradare. Unde ai de gând să te opreşti? Până ai să mă vezi ca ei, ca aceştia ce îşi târăsc picioarele cu iluzia tristă până la infinit că viaţa este cea pe care ei o trăiesc? Shakespeare ar fi trebuit să se declare mulţumit în cazul acesta; balanţa înclină irefutabil în favoarea lui a nu fi! Mă mir că oglinda încă nu s-a spart, deşi în mine a început furtuna violentă a reproşurilor de fiecare zi, şi e tot mai aprigă pe zi ce trece.