El este PERFECT

Intre mine si Biblie e o distanta marcata de planuri de calatorie si harti mentale, oameni care m-ar insoti intr-acolo si vise ce tin de cariera, pentru ca nu am increderea simpla si neclintita ca Dumnezeu isi tine copiii de mana si face lucruri minunate prin ei, pentru Numele Lui. De ce are nevoie DUMNEZEUL cel vesnic, care a creat TOTUL prin CUVANTUL Sau si a carui cunoastere, intelepciune, si dragoste sunt PERFECTE, de lauda si serviciul nostru? EL nu are...in schimb noi avem! Noi suntem in disperata necesitate de a lauda Numele Lui oriunde si in orice circumstante, chiar si in martiriu! Lauda buzelor noastre venita din inima inimii, este pacea care ne face sa ne ducem ziua la final, fara a ne mai lovi de pietrele ascutite ale pacatelor si a propriului nostru sine imersat intr-o lume plina de pacat, din cap pana in picioare. Inchinarea adevarata, aceea de care Isus ne aduce aminte, facuta in duh si adevar, are darul de a ne scoate picioarele din obizile grele ale satanei. Laudand pe Domnul in splendoare sfanta, trup, minte, suflet, si dandu-i ASCULTARE, ne vom vindeca de vechiul sine, aceasta RANA datatoare de moarte. El, Adonai, Domnul Domnilor, Cel Preasfant, nu are nevoie de noi, dar iubirea Lui este intr-adevar perfecta, si e atat de mare, incat ne-a intins mainile din etern in istorie, prin Fiul Sau, Isus Hristos, ca sa incheie un legamant cu noi...un legamant datator de viata, o nastere din nou din cadere, in inaltare, din suspin si moarte, in bucurie infloritoare si in viata perpetua...si cine crede in El, din inima Lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura. Dar suntem noi gata sa ne predam scopului Sau? Suntem noi gata sa ne plecam urechea si sa ascultam chemarea Sa? Si am primi-o noi, chiar daca aceasta ar insemna separarea totala, cum si inseamna, de lume si de scopurile ei? In Dumnezeu, nimic nu este cu neputinta, si aceasta Domnul Isus o limpezeste in Evanghelie, atunci cand spune ca totul este cu putinta celui care crede! De ce il facem nedrept pe Dumnezeu, crezand ca vrea sa ne foloseasca pentru ceva ce e gresit, sau ca ne va da atata suferinta, ca nu vom fi in stare sa o induram? De ce nu-i oferim Creatorului Universului, macar atata credit, ca El e capabil sa faca lucruri minunate cu noi? Domnul nu pune in noi ura, decat daca e ura fata de pacat, dar noi inca iubim pacatul! Domnul nu ne duce la pierzare, ne indeamna doar sa ne pierdem viata pentru El si pentru Evanghelie, dar noi nu vrem sa dam drumul acestei ''agoniseli'' inutile pentru sufletul nostru. Domnul nu ne-a creat ca sa ne ofere drept sacrificii umane pentru lupii rapitori, ci ne-a creat ca sa ne oferim de bunavoie viata ca jertfa, din recunostinta pentru El, si pentru ca nu exista fericire adevarata, in afara jertfirii pentru Numele Lui Dumnezeu. Domnul nu este rau, El este bun, atat de bun ca inca mai asteapta pacatosii sa se intoarca din ratacirea lor. El este milostiv, atat de milostiv, ca ne-a trezit pe fiecare din noi si azi dimineata si ne-a dat soarele ca sa putem simti caldura lui. Dumnezeu este indurator, atat de indurator, incat pe oricine se pocaieste de faptele sale, si vine inaintea Lui, Domnul il primeste si nu il va izgoni afara, ci prin Isus, ii va da un scop si o cale...calea Lui Dumnezeu este foarte iubitor, etern iubitor, atat de iubitor ca inca nu si-a pierdut elanul de indragostit fata de creatia Lui, si inca ne mai ofera trandafiri, fara spini, de speranta in suflet, iar spinii sunt pe capul Perfectului Sau Fiu. Dumnezeu este drept, atat de drept, incat...nu poate lasa pacatul sa mosteneasca raiul...dar asta deja intra in alt spectru, pentru ca reprezinta o imposibilitate logica sa lasi pacatul sa mosteneasca raiul..ceea ce inseamna ca avem fiecare zi ca pe o noua posibilitate de a ne pocai de raul din noi. Si totusi noi nu Il iubim! De ce nu il iubim pe unicul care ne iubeste cu o dragoste perfecta? Pe singurul care ne ia de unde suntem si se intalneste cu noi, in caderea noastra cea mai adanca?