Ruga Lui Iisus

Tot timpul fug de Tine si cand cred ca am scapat de prezenta Ta, Te gasesc in imensul gol din mine, care plange dupa prezenta Ta. Cum se face ca esti prezent chiar si atunci cand esti absent de fapt? Cum sa pun capul pe perna, nestiindu-ma iertata? Cum sa iti dedic poezii, ori eseuri, cand bietele cuvinte sunt asa sarace si neputincioase in a exprima dorul dupa Dumnezeu. Intr-o epoca a confuziei, a ruinei morale si a dezlipirii omului de divin, a bestializarii lui, Tu vii bland si smerit cu inima, o Doamne Iisuse, si bati la usa groasa a sufletului meu. Desi in casa Ta e bine, Tu vii pe pamantul macinat de ura si teama sa ma inviti la Cina Ta, de unde durerea, intristarea si suspinele au plecat. Iar eu, in loc sa iti deschid, ma prefac ca nu aud si imi continui viata in barlogul amarat al acestei lumi, care nu Te iubeste Doamne, ci stie numai sa Te condamne, desi Tu vrei sa o ierti. Imi este atat de searbada viata incat vreau sa fug din mine altundeva, oriunde unde golul acesta sa nu ma mai urmareasca din zori de zi pana noaptea tarziu. Dar unde sa ma duc Doamne, altundeva decat la Tine? Caci Tu ai cuvintele vietii vesnice, unde sa ma duc in alta parte? Vreau sa cred ca imi vin in fire si una fac: ma uit in fata, mereu in fata la chemarea Ta si Te invit la randul meu, in sufletul meu pacatos, sa-I stergi vina, sa ma mangai cu iubirea Ta cea mare, sa ma apropii de Tine, sa ma umplu de Agape, pana cand nu mai pot concepe viata altfel. De aceea Te rog, astazi sa imi vizitezi inima, astazi sa ma cercetezi cu iubirea Ta de oameni, astazi sa ma intaresti in credinta si sa ma ajuti sa birui micile si marile pacate, precum si micile si marile obstacole care ma pot indeparta de Tine cu fiecare ceas. Inima omului este deznadajduit de rea, dar inima Ta Doamne Iisuse, este pura si curata. Tu esti drept si bun si cu Tine in suflet frica dispare, teama se naruie, fiinta naste imn de slava Numelui Lui Dumnezeu si Lumina imi devine adapost. Vino, dar, In numele Iubirii Tatalui pentru oameni, de imi cruta sufletul de moarte si viata de absenta scopului. Degraba Te chem, sa recunosc ca am gresit, ca nu mi-a pasat, sa ma pot cai de pacatele mele, sa pot mirosi nevinovat parfumul florilor, sa pot privi bland in ochii oamenilor, sa pot iubi din nou, prin Tine, Doamne. Rugaciunea mea e mica si neinsemnata, dar Adevarul Tau e mare si vesnic si Tu poti sa ma ajuti sa ajung la El cu pasi de melc, dar pasi siguri in credinta. Pacatele mele sunt multe, dar milele Tale Doamne sunt si mai multe, de aceea indraznesc, eu, intinata cu murdaria lumii, cu necuratia firii, a Te ruga Doamne Iisuse sa ma ierti, sa ma vindeci sa ma readuci la viata. Apuca-ma de mana dreapta si invie-ma cum ai facut cu fiica lui Iair. Eu nu am inocenta si varsta ei, dar vreau sa fiu mantuita, vreau sa mai gust din bunatatea Domnului, vreau sa ajung sa fac voia Lui. Invata-ma, Tu, scump Invatator, sa fac Voia Tatalui Tau, care este si Tatal Meu, Preasfant Dumnezeu.